Cultivarea şi recoltarea ceaiului

Camellia sinensis este o plantă persistentă care creşte spontan mai ales în zonele tropicale şi sub-tropicale. Ceaiul se cultivă în următoarele ţări:

* în Asia: Bangladesh, China, India, Indonezia, Japonia, Malaezia, Nepal, Sri Lanka, Taiwan, Vietnam;

* în Africa: Camerun, Mauritius, Kenya, Ruanda, Zimbabwe;

* în America de Sud: Argentina, Brazilia;

* în regiunea Mării Caspice şi a Mării Negre: Georgia, Iran, Turcia.

Două varietăţi principale ale plantei sunt cultivate: varietatea cu frunze mici de China (C. sinensis sinensis) şi cea cu frunze mari de Assam (C. sinensis assamică). Plantă de ceai necesită un climat tropical şi soluri acide, permeabile și bogate în humus. Ceaiul se cultivă în pantă, pentru ca apă de ploaie să se poată scurge, o prea mare umezeală fiind dăunătoare.

Cea mai bună calitate a frunzelor este obţinută din culturile situate la altitudini mai mari de 1500 m, deoarece planta creşte mai încet şi capătă

o aromă mai bună. Pe plantații înmulțirea se face prin butași.

După o periodă de stat în pepiniere, noile plante de ceai sunt transplantate și lăsate să crescă timp de patru ani înainte de prima recoltare.

Dacă asupra plantei nu se efectuează modificări, aceasta va creşte sub forma unui copac, putând atinge şi 9 m înălţime, însă cele de pe plantaţii sunt menţinute la înălțimi mici (de cel mult 1.25 m) pentru a fi mai uşor de recoltat. O lumină solară indirectă favorizează obținerea unor frunze cu aromă mai bună, de aceea printre tufele tunse sunt lăsați să crească copaci care filtrează și împrăștie razele soarelui. Viața plantei de ceai nu depășește de obicei 40-50 de ani, însă există varietăți care pot atinge și vârsta de 100 de ani.

Perioadele în care se face culesul depind de climatul în care se afla cultura de ceai. În China și nordul Indiei (Darjeeling, Assam) sezonul durează din februarie până în noiembrie; în Taiwan, de la sfârșitul lunii martie până la sfârșitul lunii octombrie; în Japonia, din mai până în octombrie; în sudul Indiei, Sri Lanka (Ceylon) și Indonezia culesul se face tot timpul anului, exceptând zonele de mare altitudine. Recoltarea se face după mai multe metode: fie se culeg doar mugurii apicali, fie se culeg și primele 2-3 frunze în josul tulpinii sau primele 4-5. Frunzele se culeg împreună cu partea de tulpină pe care se afla, pentru a permite vârfurilor să se regenereze.

 

După o perioadă de 7-10 zile, timp în care vârfurile plantei se refac, recoltarea se reia. În țările asiatice majoritatea culegătorilor sunt femei, iar în Africa printre culegători sunt mai mult bărbați. Ei poartă în spate coșuri de nuiele în care aruncă frunzele culese. De câteva ori pe zi coșul este descărcat, recolta strânsă de fiecare culegător cântărită și inspectată calitativ; fiecare este plătit în funcție de cantitatea de frunze recoltată.

Cine obişnuieste să bea ceai? Ceva păreri ? Impresii ? Ceva pareri pro sau contra ?
Puteti lasa comentarii sub articol sau pe pagina Fb , G+, Twitter a site-ului.

Despre comentarii

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *